NOTĂ: Versiunea în limba originală a acestei pagini engleză a fost modificată recent. Versiunea lingvistică pe care o consultați acum este în lucru la traducătorii noștri.
Swipe to change

Mandat de arestare european

Mandatul european de arestare (European Arrest Warrant - EAW) înlocuiește procedurile lungi de extrădare dintre statele membre ale UE printr-o procedură judiciară simplificată de predare în scopul urmăririi penale sau executării unei pedepse privative de libertate sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Un mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare ale unui stat membru este valabil pe tot teritoriul Uniunii Europene.

Ce este mandatul european de arestare?

Mandatul european de arestare este o cerere emisă de o autoritate judiciară a unuia dintre statele membre ale UE în scopul arestării unei persoane într-un alt stat membru și al transferării persoanei respective către primul stat membru în vederea urmăririi penale sau executării unei pedepse privative de libertate sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Mecanismul se bazează pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești. Acest principiu presupune contacte directe între autoritățile judecătorești.

Mandatul european de arestare asigură un bun echilibru între eficacitate și garanții stricte în materie de respectare a drepturilor fundamentale ale persoanei arestate. Statele membre și instanțele naționale trebuie să respecte drepturile procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate și dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului. Orice persoană arestată în temeiul unui mandat european de arestare poate fi, de exemplu, asistată de un avocat și, după caz, de un interpret, conform legislației țării în care aceasta a fost arestată.

Mandatul european de arestare se bazează pe un text care a făcut obiectul unui acord între statele membre ale UE, și anume Decizia-cadru privind mandatul european de arestare.

Statele membre au elaborat, de asemenea, orientări privind funcționarea sistemului mandatului european de arestare, sub forma unui „Manual european privind modalitățile de emitere a unui mandat european de arestare”.

Ce este nou în comparație cu procedurile de extrădare tradiționale?

Mandatul european de arestare introduce șase elemente noi în comparație cu procedurile de extrădare tradiționale:

  1. Termene stricte: statul în care persoana este arestată trebuie să transfere persoana respectivă în statul care a emis mandatul european de arestare într­un termen maxim de 90 de zile de la arestarea acesteia. Dacă persoana consimte la predarea sa, decizia trebuie să fie luată într-un termen de 10 zile.
  2. Proceduri simplificate: în privința a 32 de categorii de infracțiuni grave, mandatul european de arestare elimină principiul dublei incriminări, conform căruia comportamentul pentru care se solicită predarea trebuie să constituie o infracțiune atât în statul solicitant, cât și în țara în care persoana căutată este arestată. Cu condiția ca infracțiunea să fie suficient de gravă și pasibilă de o pedeapsă cu închisoarea de cel puțin trei ani în statul membru care a emis mandatul, un mandat european de arestare emis pentru infracțiunile menționate anterior trebuie să fie executat, indiferent dacă definiția infracțiunii respective este sau nu aceeași în ambele state.
  3. Absența ingerinței politice: Procedura mandatului european de arestare elimină faza politică a extrădării. Aceasta înseamnă că decizia de a preda sau nu o persoană în baza unui mandat european de arestare ține de o procedură exclusiv judiciară.
  4. Predarea propriilor cetățeni: în principiu, statele membre ale UE nu mai pot refuza să își predea propriii cetățeni, cu excepția cazului în care preiau sarcina privind urmărirea penală sau executarea pedepsei cu închisoarea vizând persoana căutată. Mandatul european de arestare se bazează pe principiul conform căruia cetățenii UE trebuie să răspundă pentru actele lor în fața instanțelor naționale de pe întregul teritoriu al UE.
  5. Garanții: predarea unei persoane poate fi subordonată furnizării de către statul care a emis mandatul a trei tipuri de garanții:
    a. dacă un mandat european de arestare se bazează pe o hotărâre pronunțată în absența persoanei căutate, predarea poate fi autorizată cu condiția ca persoana să aibă dreptul de a cere o rejudecare în statul care solicită predarea acesteia.
    b. dacă mandatul european de arestare pe baza căruia o persoană este arestată a fost emis pentru o infracțiune pasibilă de o pedeapsă cu închisoarea pe viață, predarea poate fi autorizată cu condiția ca persoana acuzată să aibă dreptul, după o anumită perioadă, de a solicita revizuirea pedepsei respective;
    c. dacă cererea privește urmărirea unui cetățean al statului în care are loc arestarea sau a unei persoane care își are reședința obișnuită în acel stat, predarea poate fi autorizată cu condiția ca persoana să fie predată în scopul executării pedepsei privative de libertate care a fost pronunțată împotriva sa.
  6. Motive de refuz: predarea persoanei arestate poate fi refuzată din trei motive obligatorii și din șapte motive facultative. Motivele obligatorii privesc principiul „ne bis in idem” (persoana nu poate fi predată dacă a executat deja o pedeapsă pentru aceeași infracțiune), minorii (persoana nu poate fi predată dacă nu a împlinit vârsta răspunderii penale în statul în care a fost arestată) și amnistia (persoana nu poate fi predată dacă ar fi putut face obiectul urmăririi în statul în care a fost arestată și dacă infracțiunea este amnistiată în statul respectiv). Motivele opționale de refuz sunt, în principiu, lăsate la aprecierea autorităților judiciare; de exemplu, predarea poate fi refuzată dacă o parte din infracțiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare au fost săvârșite în statul în care persoana este arestată și vor face obiectul urmăririi în statul respectiv.

Date statistice

Mandatul european de arestare este operațional în toate cele 28 de state membre, iar evaluările efectuate arată că acest instrument funcționează bine. Chiar dacă nu au fost disponibile date pentru toate statele membre, cifrele (rotunjite) din tabelul de mai jos arată cât de des este utilizat mandatul european de arestare.


2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

Mandate europene de arestare emise

6 900

6 750

11 000

14 200

15 800

13 900

9 800

10 450

13 000

Persoane localizate și/sau arestate

1 770

2 040

4200

4 500

6 150

6 460

6 490

5 840

7 850

Persoane predate

1 530

1 890

3 400

3 630

5 580

5 370

5 230

4 480

3 460

În majoritatea statelor membre, predarea cu acordul persoanei în cauză intervine în termen de 14-16 zile; procedura de predare fără acordul persoanei în cauză durează mai puțin de două luni. În aproximativ 50 % din cazuri, predarea intervine cu acordul persoanei căutate.

Ultima actualizare: 23/07/2015

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.
Comisia actualizează conținutul acestui site, pentru a reflecta retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană. Eventualele fragmente care nu reflectă încă retragerea Regatului Unit nu apar intenționat pe site și vor fi modificate în curând.

Opinia dvs.

Completați formularul de mai jos pentru a ne transmite observațiile dumneavoastră cu privire la noul nostru site